Blog

Despre experiența ACTitudine – Corina Peiu

Corina poza

 La povești cu

Corina Peiu, Group Manager, Emerson

ACTitudine Professional, Ediția a 3-a, Mar – Iun 2015

1. De ce ai decis să participi la ACTitudine?

Trebuie să recunosc că nu am niciun merit aici. Făcând parte din lumea ‘corporatistă’ de peste 10 ani, sătulă de tot felul de traininguri care să dezvolte tot felul de capabilități, am fost foarte sceptică la propunerea unui coleg de a participa. Un alt motiv este și faptul că am întâlnit atât de multe concepte care își propun să te ajute să te dezvolți, dar atât de goale de conținut, fără esență și pe deasupra și propuse de oameni care mie mi se par superficiali și incompetenți în acest domeniu, încât primul meu gând a fost „Serios? Nu încă unii și alții… pierdere de timp”. Am hotărât să vin însă, fără nicio speranţă de a trage vreun folos din această experienţă, ci doar să fac pe plac colegului. But man, was I wrong! Şi cât este de plăcut când viaţa te surpinde, când îţi aduce în cale nişte tineri extraordinar de pregătiţi, profesionişti, care organizează cu cap, suflet şi multă muncă ceva din care chiar nu cred că nu are oricine ce învăţa.

2. Cum ți s-a părut la început?  Cum a evoluat relația voastră pe parcurs? Cum te simti acum la final in acest grup?

Ţin minte perfect prima întâlnire.

O zi foarte haotică la muncă, puţină energie rămasă, o respiraţie adâncă şi ceva de genul ‘Go with the flow! Aminteşteţi te comporţi civilizat. Zâmbeşte ca la şedinţele la care aştepţi se termine’, şi aşa mai departe. Dar… a apărut Maria… statura şi volumul vocii în totală opoziţie, zâmbet cald, inspiră încredere, acel simţ foarte fain al umorului care combină un stil plăcut natural cu inteligenţă. „Cine nu vrea apară în poze?”..ridic mâna .. apoi cert singură „Ai spus te comporţi civilizat”.

Începe atelierul şi încetul cu încetul, toate gândurile de peste zi dispar, totul în jur începe te solicite în diverse forme dar fără te obosească, îmi dau seama la un moment dat dor obrajii de cât am zâmbit şi la final, ne aşezăm în cerc şi ne minunăm cu toţii de cât de plăcută a fost toată experienţa, cât de comfortabili ne simţim unii cu alţiicât de deschişi sunt toţi oamenii, cât de diferiţi şi... sinceri, extraordinar de sinceri.

Am petrecut multe după-amiezi împreună, le aşteptam cu mare nerăbdare şi curiozitate şi când nu am făcut un atelier chiar am suferit. Şi am ajuns ne cunoaştem foarte bine, ne împrietenim şi teambuilding-ul a fost un moment care pentru mine nu cred a avut neapărat scopul de a-mi cunoaşte mai bine colegii din program, ci mi-a confirmat cât de frumoşi sunt.

Nu îmi plac finalurile, aşa încă sunt în faza de negare. Cu toţii, dar absolut toţi, sperăm păstrăm legătura şi accepte Maria ne mai primească în continuare. Dar chiar dacă nu va fi aşa, din oricare motiv, rămân cu siguranță cu o experiență atât de plăcută, cu amintiri despre oameni faini si multe lucruri învățate… mai ales despre mine.

 

3. Te-ai simțit confortabil de prima dată cu toate exercițiile sau ți-a luat ceva timp până ți-ai intrat în ritm?

Chiar întrebăm cum vor evolua lucrurile şi cum vom ajunge, cu exerciţii atât de „uşoare”,  învăţăm mare lucru. Dar cred programul a fost foarte bine gândit, astfel încât să construieşti progresiv, într-un ritm potrivit, de-a lungul celor trei luni.

4. Care au fost provocările cele mai mari pentru tine? Cum ai reușit să le faci față?

Păi cu siguranţă cea mai mare provocare a fost relaxez şi să mă bucur de această experienţă în care rolul meu era de participant şi învăţăcel, şi nu de coordonator sau organizator, cum sunt obişnuită. Jobul pe care îl am m-a „antrenat”  fiu mai atentă la cei din jurul meu decât la mine, împart feedback în stânga şi în dreapta, fie mi se cere sau nu, şi dau „indicaţii preţioase”. Aici era cumva opusul. Poate nu este neapărat o comparaţie fericită, dar atelierul îţi permite aşezi un fel de oglindă în faţa ta, te surprinzi plăcut sau câteodată observi , scos din mediul tău, unele puncte forte pe care ştii le ai, mai mult te încurcă decât te ajută, alte moduri de a face lucrurile, chiar prin joacă, pot da rezultate mai bune decât ai crede.

5. Care au fost cele mai plăcute momente pe parcursul programului?

Au fost foarte multe. S-a râs mult şi sănătos şi sincer. Cu noi şi de noi. Dar niciodată nu cred vreunul dintre noi s-a simţit penibil sau incomfortabil. Multe momente plăcute legate de micile exerciţii în care mergeai cu strângere de inima pe „scenă” şi apoi te descurcai chiar bine, colegi pe care îi vedeai devenind din ce în ce mai buni. Pentru mine însă, cred cel mai emoţionant şi plăcut moment rămâne vioara lui Ştefan de pe dig. Pentru restul există Mastercard :)

 

6. Cum te-ai simțit la spectacolul final? Care au fost reacțiile celor care te-au văzut?

Eu am ales particip ca spectator la exerciţiu final. Nu am trac de scenă, scopul meu personal nu era îndreptat în această zonă. Am ales bucur din tot sufletul de această oră şi am considerat uitându la ce am realizat ca grup, de pe margine, va face cel mai bine acest lucru. Dar nu m-am considerat un simplu spectator, ci pur şi simplu am simţit că este cea mai potrivită modalitate de a lua din această ultimă întâlnire cât mai mult pot eu. Şi cred am reuşit. Colegii m-au ajutat realizez cele trei luni ne-au şi m-au adus într-un punct în care pot confirmă da, a fost o experienţă care a meritat pe deplin.

7. Ce impact a avut programul asupra ta în general? Ce abilități crezi că ai dezvoltat?

Cred am răspuns în mare parte la întrebare deja. Am învăţat ascult mai bine, fiu mai atentă la detaliile din jurul meu, îmi folosesc mai bine corpul şi limbajul para-verbal pentru a exprima, privesc acelaşi obiect sau experienţă din mai multe unghiuri şi zâmbesc mai mult.

8. Cui i-ai recomanda să participe la ACTitudine?

Cred cel mai mare beneficiu pe care ţi-l poate aduce acest program este te descoperi într-un alt fel. te relaxezi şi îţi laşi personalitatea se „antreneze” şi apoi să se exprime. Este un program educativ şi îşi atinge scopul dincolo de ceea ce noi suntem obişnuiţi percepem ca fiind un cadru propice unei astfel de activităţi. E altceva. E mai simplu decât ai crede, mai altfel decât teai aştepta, mai la îndemână decât îţi poţi imagina. Aşadar, oricine se află cumva într-o perioadă în care acest gen de experienţă îi lipseşte, ACTitudine poate fi răspunsul!

grup cu corina

 

Share it on

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three × five =